Vine o vreme când copilul tău trebuie să finiseze primul ciclu educațional din viața lui, învățământul preșcolar, cu alte cuvinte, va fi absolvent de grădiniță. După această primă etapă de studii, urmează școala primară, dar cu siguranță că îți pui fireasca întrebare: când este momentul să îți trimiți micuțul, cu ochii cârpiți de somn și spatele încovoiat de greutatea ghiozdanului, la școală? 
Din fericire, ultimul an de grădiniță este considerat ca un an pregătitor pentru școală, o perioadă de adaptare și de trecere a copilului de la statutul său de „copilaș” la cel de „elev”. Te întrebi ce se întâmplă de fapt cu copilul tău și în ce mod este el pregătit să meargă la școală. De ce trebuie să se pregătească să învețe, când în mod firesc, tu știai că școala este locul unde copilul începe să învețe?
Fiecare părinte trebuie să cunoască că grădinița este veriga inițială a învățământului preuniversitar, cu sarcini instructiv-educative pentru pregătirea preșcolarilor în vederea integrării și adaptării optime în viața de școlar. În grupa mare și pregătitoare jocul se îmbină cu activități de învățare, copilul fiind obligat să însușească literele și numerația, iar școala, mai exact clasa I, vine să fixeze noțiunile câștigate la nivelul grupei pregătitoare.
Momentul intrării în școală presupune un anumit nivel de dezvoltare psiho-fizică. Aptitudinea pentru școlaritate presupune dobândirea unor capacități, abilități și deprinderi. Copilul are aptitudine pentru școlaritate când dovedește că poate să facă față exigențelor școlare, evitându-se astfel eșecul.
Fenomenul integrării copilului în activitatea școlară este un fenomen complex, în analiza căruia trebuie să se țină cont de vârsta cronologică, maturitatea școlară și metodolagia instruirii în clasa I. Pentru realizarea maturității școlare este necesară pregătirea copilului preșcolar în plan cognitiv, afectiv, volitiv.
Grupa pregătitoare are scopul de a finaliza dezvoltarea psihică (gândirea, memoria, imaginația) jocul didactic fiind cel prin care se realizează sarcini de învățare, modalitățile de învățare a silabelor și literelor fiind atractive, recreative, dezvoltând la copii interesul și motivația pentru activitatea de învățare.
Învățarea de tip școlar își are rădăcinile în activitatea desfășurată la nivelul grupei pregătitoare, în care activitatea se împletește cu jocul și manipularea obiectelor. Dacă jocul este o activitate liberă, spontană, bazată pe comunicarea nemijlocită și pe simpatie interpersonală, învățarea este o activitate cu un program bine stabilit și cu o dozare susținută a efortului, cu operații măsurate prin raportare la un etalon (calificative), asistată de adultul care intervine, supraveghează, observă. Astfel în perioada 16 aprilie – 23 mai 2019, întru determinarea gradului de pregătire a copiilor cu vârsta de 6-7 ani către debutul școlar, la nivel de raion, au fost evaluaţi toţi copiii grupelor pregătitoare prin jocul „o zi la școală”. În cadrul acestui joc s-a evaluat comportamentul social - pregătirea copilului pentru noul statut social, cel de şcolar, şi respectarea rolului său în procesul instruirii; comportamentul afectiv - formarea mecanizmelor reglării volitive a acţiunilor (gradul de independenţă, capacitatea de a analiza în mod independent unele rezultate obţinute, ritmul de lucru, respectarea anumitor norme de conduită); comportamentul cognitiv - capacitatea de a-şi concentra atenţia în activitate, prezenţa reprezentărilor şi a unor cunoştinţe despre mediul ambiant, capacitatea copilului de a le aplica, prezenţa elementelor iniţiale ale gândirii analitice, orientarea după model în procesul de lucru, nivelul de pregătire pentru dirijarea conştientă a activităţii cognitive, prezenţa intereselor cognitive.
Deși sarcinile ce revin grupei pregătitoare sunt de importanță covârșitoare pentru viitoarea adaptare școlară, părinții trebuie să se implice în formarea copilului lor. Sunt foarte mulți părinți care consideră că numai grădiniței sau școlii îi revine sarcina de a instrui și educa copilul. Sau există o categorie de părinți care spun că mai importantă este „școala vieții”. Alți părinți în schimb, se implică prea mult în activitatea instructiv-educativă, exagerând.
Grădinița, și apoi școala, nu sunt simple laboratoare în care se formează copilul, ci sunt niște
instituții specializate și competente în domeniul educației, care urmăresc atingerea unor obiective
prin metode și mijloace specifice conform unor principii. În sistemul de educație timpurie copiii cu vârste cuprinse între 6-7 ani frecventează grupa pregătitoare care face exact ce indică și denumirea, adică îi pregătește pe copii pentru școală.
Tuturor absolvenților instituțiilor de educație timpurie le dorim succese mari și susținerea corespunzătoare din partea părinților!

Natalia BACIOI, metodist principal CM, DÎG