De mult tare, pe cind aceste pămînturi erau un adevărat colţ de paradis în aşteptarea cuplului adamic, un cioban pribegea alături de oile şi fluierul său, cei alinau sufletul cuprins de dor. Rătăcind, ciobanul a dat peste nişte locuri cu iarbă verde şi mănoasă, cu izvoare cu ape reci. Cuprins de dor şi fermecat de frumuseţea acestor locuri, ciobanul adormi.... Cînd se lăsa seara, somnul său liniştit fusese întrerupt de răcoarea serii. Atunci descoperi că oile sale nu erau lîngă el, coborî în vale şi le văzuse pascînd pe malul bătrînului Nistru însoţite de o fată ce culegea flori, de care se îndrăgosti. Ciobanul şi fata pe nume Dora au ramăs să-şi costruiască casa pe malul Nistrului, iar locul întîlnirii lor, ciobanul l-a numit Doroţcaia, în cinstea frumoasei ce i-a alinat dorul!"

    Prinsă în cotul Nistrului, mai jos de Dubăsari, Doroţcaia, ca şi unele sate de pe malul drept al Nistrului, işi duce traiul cu griji, bucurii, realizări de la un anotimp la altul, de la un an la altul. Situată chiar lînga traseul auto Dubăsari-Grigoriopol, Doroţcaia beneficiază egal de ambele oraşe. Pentru prima data satul a fost atestat în 1768 ca Doroţcoie din judetul Tiraspol. Acum în sat locuiesc aproximativ 4000 de oameni, unde funcţionează o casă de cultură, un liceu, spitalul, oficiul poştal, biblioteca, ateliere de prestare a serviciilor, citeva magazine.