Mărţişorul, s-ar părea, la prima vedere, că e un simplu obiect, ieftin, care serveşte drept podoabă pentru femei, dar semnificaţia lui a căpătat, cu timpul, diverse valenţe, de la un mic obiect prins într-un şnur alb cu roşu, şi care este oferit persoanelor apropiate, la data de 1 Martie, ca vestitor al sosirii primăverii, până la la podoabă simbolică aducătoare de noroc şi dragoste, simbol al împlinirii viselor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a spune:
MĂRȚIȘÓR, mărțișoare, s. n., Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie.
Scriitorul Ion Hadârcă în poezia „MĂRŢIŞOARE” are o altă viziune vivavi de explicaţia dicţionarului:
 

E sens armonios în mărţişoare
Cât alb,
Atâta roşu lângă el
Nici cele mai sensibile cântare
N-ar împărţi culorile la fel.

Doar n-a fost împărţeala între ele
De cămătar
Şi nici de croitor –
S-a adunat în ceruri uşurele
Istoria întregului popor.

Aşa cum le adună-n păpădie
Din greul pământescului fior
Străvechiul vis
Al celor prinşi de glie –
Să nu mai poată creşte fără zbor.

Iar sus, împreunate, două fire
Sunt două drumuri duse către noi
Pe drumul roşu vine amintirea
Pe drumul alb se-ntoarce înapoi.

E timpul nou ce-şi deapănă tenace
Din zări apuse florile de nea
La fundul oceanului de pace
 

E-un ocean de luptă pentru ea.

Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul - război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.
Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mărţişoare. Ele au forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, pentru a fi purtate la gât. Cele două culori sunt deschise interpretărilor: roşul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul - înţelepciunea bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii. Se spune că, în vechime, mărţişorul era confecţionat din două fire răsucite de lână colorată - albă şi neagră sau albă şi albastră - şi era dăruit în prima zi din luna martie. Obiceiul mărţişorului este, de fapt, o secvenţă dintr-un scenariu ritual de înnoire a timpului - primăvara, la moartea şi renaşterea simbolică a Dochiei. Unele tradiţii spun că firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia torcea firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic. De aceea, mărţişorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu "funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, adunate într-un şnur bicolor".
De la „LEGENDA MĂRŢIŞORULUI” cunoscută de întreg poporul vorbitor de limbă română care spune că în prima zi a lunii martie, frumoasa PRIMĂVARĂ a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. IARNA a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea şi ghiocelul a îngheţat, însă PRIMĂVARA a dat la o parte zăpada, rănindu-se la un deget din cauza mărăcinilor. O picătură de sânge fierbinte a căzut pe floare făcând-o să reînvie. În acest fel, PRIMĂVARA a învins IARNA, iar culorile mărţişorului fac trimitere la sângele roşu pe zăpada albă.
Să trecem la o altă legendă, mai puţin cunoscută, care afirmă că semnificaţia firelor alb şi roşu ce se împletesc într-un şnur de care este prins un mic obiect, ce spune că Soarele ar fi coborât pe pământ în chip de fată frumoasă şi ar fi fost ţinut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic a luptat cu zmeul vărsându-şi sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer şi, în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei - vestitori ai primăverii.
Răspândit în toate zonele ţării, mărţişorul este pomenit pentru prima dată de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relatează în cartea "Sărbătorile la români" că în Moldova, Muntenia, Dobrogea şi unele părţi ale Bucovinei exista obiceiul ca părinţii să lege, la 1 martie, copiilor lor o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână. Moneda, legată cu un şnur roşu, un găitan din două fire răsucite din mătase roşie sau albă sau mai multe fire de argint şi aur se numeşte mărţişor, mărţiguş sau marţ. Mărţişorul era pus la mâinile sau la gâtul copiilor pentru a le purta noroc în cursul anului, pentru a fi sănătoşi şi curaţi ca argintul la venirea primăverii. În unele zone, copiii purtau mărţişorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr. Dacă în acel an pomului îi mergea bine însemna că şi copilului îi va merge bine în viaţă. În alte cazuri, mărţişorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să fie alb şi curat ca florile acestor arbuşti.
Folcloristul Simion Florea Marian scrie că mărţişorul serveşte celor care îl poartă "ca un fel de amuletă", dar cine doreşte ca acesta să aibă efectul dorit "trebuie să-l poarte cu demnitate".
În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare. În Transilvania, mărţişoarele se atârnă de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria duhurile rele.
În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. În Moldova însă, obiceiul este ca fetele să dăruiască mărţişoare băieţilor. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Mărţişorul este o frumoasă tradiţie în Republica Moldova, România şi teritoriile învecinate locuite de români sau aromâni. Obiceiuri similare sunt întâlnite în Bulgaria, Albania, Macedonia

Tolstenco Violeta, DÎG