Acasă » 2012 » Noiembrie » 16 » Fiecare om în suflet e poet ...
12:57 Fiecare om în suflet e poet ... | |
 Fiecare om în suflet e poet... Gândul omului, de cele mai multe ori, se opreşte în faţa foii dornice de idei năstruşnice, copilăreşti sau chiar idei pline de sens şau suferinţă. Deseori elevii atunci când potrivesc rima îtr-un text stângaci, cred că-s deja poeţi, dar cu timpul conştientizează că pentru a scrie o poezie e necesar de ceva mai mult. Profesoară fiind, am citit multe încercări poetice de-ale elevilor mei, câteodată impresionează, alteori vin cu sfaturi... Tematica, stilul poeziilor sunt destul de variate vă propun două texte ale elevei mele Popovici Felicia, clasa a X-a, LT „Mihai Eminescu,” Dubăsari care prezinţă un careva interes şi sunt deja o mică promisiune pentru viitor. Poezia Urmaşii lui Ştefan e un îndemn la meditaţii asupra trecutului, prezentului şi viitorului deoarece trebuie, cu toţii să ne cunoaştem rădăcinile, să ştim cine suntem, de unde am venit şi care e rostul nostru în viaţă. Urmaşii lui Ştefan Noi suntem haiduci voinici De pe malul stâng, de-aici. Neam din neamul lui Ştefan, Domnitorul moldovean. De la el am învăţat Să iubim Ţara cu drag Cradincioşi, cinstiţi să fim Dragoste să dăruim. Şi de-aceea vă-ndrumăm Ţara să ne-o apărăm, Duşmănie şi hoţie Între noi să nu mai fie. O altă poezie care, probabil, e un rezultat al dragostei faţă de natura ce ne înconjoară. Veveriţele s-au impus în conştiinţa noastră ca fiind nişte fiinţe săltăreţe, active şi atunci când veveriţa şi-a creat un confort static autoarea e pusă în gardă. O fi veveriţa noastră una din cele lenoşele care, asemeni greierului din fabula cunoscută, a săltat întreaga vară, neavând timp şi grijă pentu zile „grele”, sau poate că nu dar povestea ei o aflaţi citind poezia. Veveriţa Într-un pom, pe o crenguţă, S-a oprit o veveriţă Vai! Ce tristă ea părea Fiindcă foame îi era, Dorea nişte nucuşoare De unde să le eie oare? I-am adus eu nuci şi mere Ea a ronţăit din ele. De fiecare dată, când ajung la mine creionările poetice ale elevilor mei mă bucur deoarece încercările lor de a pune, stângaci chiar câteodată, cuvânt lângă cuvânt sufletul, trăiesc cu speranţa că poate în ele e ascuns ceva care nu a fost descoperit încă, care va trăi peste timp. Violeta Nakai–Tolstenco, profesoară.
| |
|
| |
| Total comentarii : 0 | |