Odată cu îmlinirea vârstei de 7 ani, copilul așteaptă cu cea mai mare nerăbdare să meargă la școală. În viața lui începe o nouă etapă foarte importantă în primul rând copilul trece de statutul de copil la cel de elev, care totodată coincide cu începutul crizei de vârstă de la 7 ani.
     Procurarea gheozdanului, uniformei școlare, rechizitelor și a cărților, schimbarea activității deja foarte bine formată  - jocul  se preschimbă  în activități controlate și ghidate de către adult cum este schimbarea regimului zilnic. Aceste schimbări rapide îl face pe școlarul mic să trăiască niște stări de frustrare, anxietate, melancolie, uneori manifestate prin comportament agresiv față de colegi și părinți. Dorința de a merge la școală nu mai este acea sărbătoare de vis la care a visat copilul, până la începerea anului școlar, apare apatia, starea de somnolență dimineața la trezirea, stări de anxietate, dureri de burtă (psihicul are o tangență foarte directă cu somaticul), copilul dorește să doarmă cu părinții, se cere sa-i ea cineva în brațe, etc. În continuare venim cu careva recomandări pentru părinți, cum să treacă mai repede peste perioada de adaptare:

1. Este important ca copilul care merge la școală să aiba o masă a lui personală unde să-și țină cărțile și lucrurile de școală, să-i aparțină doar lui.
2. Prima perioadă este importantă ca să se formeze o relație de prietenie dintre părinte și copil, comunicarea cu părinții, vă propun mai jos câteva recomandări pentru părinți:

•  să descrie pe cât posibil problema cu care se confruntă el în relaţia cu copilul, înainte de a adresa reproşuri, a ironiza, a ameninţa, a da ordine;
•  să informeze cum trebuia să acţioneze copilul, să dea recomandări într-o anumită situaţie.
• să fie capabil să ofere variante /alternative, în loc să facă remarci ironice sau sarcastice;
• să se exprime cu blândeţe (un cuvânt, un gest cântăresc enorm), în loc să ţină lecţii de morală;
• să vorbească deschis despre sentimentele sale faţă de atitudinea copilului, în loc să insulte sau să ridiculizeze copilul;
• să folosească accentul adecvat, pentru a nu intimida copilul.

 După concentrarea și efortul din clasă copilul are nevoie de familia sa, de îngrijire, încurajare, acceptare și susținere afectivă pentru tot ce face pentru a învăța. Întors acasă, el trebuie să simtă interesul părinților față de ceea ce a făcut la școală pentru ca să crească și în ochii lui, importanța acestei activități, să vadă ca este prețuit pentru efortul și reușitele lui.
        Este  recomandat ca elevul să fie responsabilizat de către familie, el trebuie îndrumat să devină autonom şi competent. Este bine să fie ajutat, dar nu trebuie exagerat în acest sens: unii părinţi sunt prea grijulii şi îşi ajută copilul chiar şi când acesta nu are nevoie, rezolvând uneori chiar ei sarcinile școlare în locul copilului. Copilul va ajunge să conştientizeze singur faptul că nu este capabil să execute nici o sarcină fără ajutor şi va deveni dependent de această îndrumare a părinţilor sau tutorilor.
    În loc de încheere am vrut să vă propun stimați părinți să aveți răbdare cu copii dumneavoastră, să aveți timp pentru ai asculta și a le vorbi cu gingășie, nu uitați că copii ne copie întru tot și de noi depinde ce fel de calități își vor dezvolta ei în continuare.

                                                                                                           Tatiana MARENSCHI, Psiholog SAP                                                                                                                 Direcţia Învăţământ General Dubăsari